Copilul mamei

Calatorie in lumea celor mici

Momente speciale — 17 februarie 2016

Momente speciale


Am avut astăzi parte de unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea, așa cum fiecare zi, de când am devenit mamă s-a transformat într-o infinitate de momente speciale pe care aș vrea să nu le uit niciodată și să le strâng în inima mea ca pe cea mai mare bogăție din viața asta. Momentele acestea toate sunt parte dintr-o călătorie grea și plină de provocări, recunosc, dar minunată, care mă transformă și mă ajută să cresc împreună cu el, mă modelează și îmi deschid noi orizonturi. Daca privesc în urmă la cea care eram acum 4 ani, realizez cât de bogată sunt astăzi cu el. 🙂

Revenind la ziua de astăzi, după o scurtă plimbare prin parc, fiind și noi printre cei 3 copii rătăciți ai căror parinți s-au încumetat să-i scoata afară pe o vreme așa mohorâtă, ne-am întors acasă, am mâncat, ne-am mai făcut de lucru, după care a venit si timpul somnului de prânz.
Moment care s-a toot lungit din diverse motive: mai vreau apă, acum ceai, mami spune-mi o poveste, hai să ne mai jucăm puțin mami, fă-mi teatru de umbre etc. Acestea fiind deja lucruri normale in ritualul nostru.
La un moment dat i-a venit și o idee noua! Mami, hai să te coafez! Și imediat s-a apucat sa-mi aranjeze firele de păr cu degețelele lui mici 😀
Între timp mă și încuraja: Mami, când termin cu tine, ai să fii foarte frumoasă! Stai că acum e un fel mai urât așa, dar să vezi când am să trec la felul doi!
Eu, aproape adormită mai auzeam din când în când: stai să fac și un soare! Dar asta nu e soare, că soarele are raze mai mari așa; și îmi întindea cu mânuțele firele de păr în chip de raze.
Apoi, invariabil, am ajuns și la buldozere și escavatoare, pasiunea lui, care nu știu ce cautau in capul meu 😀
M-a întrebat dacă îl iubesc și pe el și pe tati. I-am răspuns că da și s-a arătat mulțumit, a spus: Bine, așa!
La un moment dat l-am întrebat dacă sunt frumoasă si a zis că nu așa ca înainte. I-am spus zâmbind că el m-a aranjat așa. Necăjit a recunoscut că el se chinuie să mă facă frumoasă, dar nu prea ii iese.
Și până la urmă s-a hotărât să mă tunda, ceea ce pentru o secundă m-a speriat putin, neștiind cum are de gând să facă asta. Însă și-a dat seama singur că fetițele au codițe și a spus că îmi face și mie codițe mai lungi așa și un moț, deci m-am liniștit și eu că a renunțat la planul cu tunsul 😀

Până la urmă a adormit, dar m-a umplut cu atâta iubire că acum dau pe afară și m-am gândit să-mi împartășesc fericirea.

Am văzut ochișori curați și plini de dragoste, pasiune, tandrețe și inocență așa cum e și inima lui și mi-am amintit de ce a spus Isus: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3)

Noi, ca adulți trecuți prin viață, cu greu ne putem întoarce la puritatea unui copilaș, însă, avându-i în fața ochilor pe copiii noștri și cu ajutorul lui Dumnezeu, putem găsi Calea înapoi.

%d blogeri au apreciat asta: